În Tine-a fost ființa mea
când n-o simțeam, când nu era.
În Tine-acești noi ochi ai mei,
când nu știam să văd cu ei.
În Tine eul meu cel nou
când nu era decât ecou.
În Tine duhul meu divin,
ce-l simt acum crescând senin.
În Tine râul de cântări,
ce-mi vin și duc spre 'nalte zări.
În Tine florile ce-mi cresc
spre rod și spre nectar ceresc.
În Tine-a fost ca gând curat,
tot ce-am azi rod adevărat.
În Tine-au fost și-n Tine-mi vin,
tot ce-am azi nou și sfânt și plin.
Și-n urma lor spre-un veșnic rost,
în Tine vin, cum n-am mai fost! ...